Gabi Gomboş
COŞMAR PE STRADA MORŢII 3 (DOOM METAL LEXICON)

Editura: Cartea de nisip
ISBN: 973-99455-5-4, 973-99455-3-8 şi 973-99455-4-6
Nr. volume: 2
Anul apariţiei: 2007
Colecţia: Metal Lexicon

Format: 130 x 200 mm
Nr. pagini: 496
Preţ: 69 lei
Disponibilă: da

Vizualizări: 750

Sufocîndu-şi fanii cu riffuri grave, torturante, implementate artificial şi necruţător prin forţa zecilor de mii de waţi ai sistemelor de sunet, purtîndu-şi publicul între iad şi infern prin impetuozitatea maiestuoasă a corurilor melodice sau prin brutalitatea vocală veninoasă, transformată în artă, a respingerii a tot ceea ce este convenţional, uimind pînă la iritare cu dexteritatea chitaristică a notelor digitalizate mai repede decît poate urechea percepe sau forţînd la maxim pedalierul celor două tobe mari pentru a alerga cu 200 de mile pe oră, rockul a continuat să se dezvolte de-a lungul anilor, transformîndu-se din hard rock în heavy metal, din New Wave Of British Heavy Metal în power metal, din speed şi thrash în death şi black, din rock tradiţional în doom metal şi stoner. De peste 35 de ani, metalul continuă să reziste şi să se metamorfozeze, în primul rînd datorită scenei underground, păstrîndu-şi vivacitatea, forţa de penetrare şi impactul asupra publicului, indiferent de forma artistică în care este prezentat.

În acest amalgam de stiluri, subgenuri şi încrengături stilistice, cărora nici măcar creatorii lor nu le mai pot ţine scoteala, de aproape trei decenii supravieţuieşte un stil muzical rebel şi independent, periculos de lent şi totuşi incredibil de fascinant, căruia, din 1986 încoace, i se spune oficial „doom metal”. Etimologic, cuvîntul „doom” este tradus în dicţionarele de profil prin „destin tragic”, „soartă crudă”, „sentinţă”, „judecată de apoi”, dar şi prin „moarte”, „ruină” sau „verdict”, termeni care, mai mult sau mai puţin întîmplător, însoţesc permanent pedigree-ul unui mare număr de formaţii doom metal (un exemplu concludent în acest sens fiind textul piesei War Pigs al grupului BLACK SABBATH, considerat o aluzie ironică referitoare la războiul din Vietnam).

Din punct de vedere stilistic, sintagma defineşte un stil foarte aşezat şi lugubru, aproape gothic în dorinţele sale subconştiente suicidale, o exagerare barocă a implacabilei greutăţi implementate de BLACK SABBATH pe primele sale albume, un subgen axat pe muzicalitatea şi pe forţa de penetrare a heavy metal-ului, care oferă o formă opresivă şi aproape eclesiastică de anarhie morbidă. Sintetizînd, se poate spune că doom metal-ul, gotic ca ideologie şi morbid din punct de vedere estetic, este cel mai lent subgen posibil al heavy metal-ului contemporan, caracterizarea fiind valabilă atît pentru formaţiile tradiţionale, cît şi pentru cele subscrise perimetrului doom/death. Iar fiindcă emană o atmosferă atît de întunecată, de depresivă sau de meditativă, nu poate fi confundat ca intensitate cu nici unul dintre celelalte subgenuri metalice.

Începînd cu anul 1970, cînd BLACK SABBATH lansează atît albumul autointitulat, cît şi titanicul LP Paranoid, unul dintre cele mai tenebroase şi mai copleşitoare discuri ale zilei, numeroase forme de doom metal se dezvoltă în Europa, Scandinavia şi Statele Unite. Cu toate acestea, majoritatea formaţiilor apărute, indiferent dacă se numesc PENTAGRAM, TROUBLE sau THE OBSESSED, respectă cu sfinţenie formatul şi conceptul original, pe scheletul căruia îşi grefează propriile idei muzicale.

Deşi cuvîntul „doom” este întrebuinţat încă de la începutul anilor '70, BLACK SABBATH avînd chiar o compoziţie intitulată Hand Of Doom, termenul descriptiv doom metal este atribuit oficial albumului CANDLEMASS Epicus Doomicus Metallicus (1986), material de referinţă, aflat la baza piramidei slow metal contemporane. Ulterior, din doom metal se desprind două încrengături principale, doom/death şi stoner rock, fiecare avînd adepţii săi fanatici care consideră facţiunea din care fac parte ca fiind definită de sintagma true doom metal. Interferenţa cu noile subgenuri progressive, industrial, gothic, black sau death metal diversifică şi mai mult doom-ul, stilul devenind mult mai variat, mai solid şi mai armonic. Alături de amplificatoarele, chitarele şi tobele tradiţionale îşi fac apariţia alte şi alte instrumente neconvenţionale, precum sitetizatorul, pianul acustic, vioara sau flautul. Progresul muzical şi conceptual continuă să marcheze acest gen muzical care nici acum, la 35 de ani de la apariţie, nu dă vizibile semne de oboseală.


Cel de-al treilea volum al unei serii de dicţionare dedicate fenomenului rock, la care Gabi Gomboş lucrează de mai mulţi ani, Coşmar pe strada Morţii 3 - Doom Metal Lexicon cuprinde componenţele, biografiile şi discografiile a mai bine de 1100 de trupe, aparţinând teritoriilor classical doom, melodic doom / death, funeral doom, sludge doom, stoner rock/metal şi altora conexe acestora (Pandemonium de la A la Z), informaţii sumare (sau trimiteri la volumele anterioare) despre încă 1600 de grupuri (Anexă la Pandemonium), o istorie substanţială a subgenurilor amintite (Introducere) şi o trecere în revistă a efectelor acestora asupra meleagurilor noastre. Renunţînd la false pudori şi la modestia de salon, cred că putem afirma că acest dicţionar este cel mai complet apărut nu numai în România, unde oricum cărţile de profil se numără pe degete, nu numai în Europa, ci chiar în întreaga lume. Dixit.